Iepurile polar

Iepurele polar

Ordin: Lagomorpha
Familie: Leporidae
Gen si specie: Lepus timidus
Iepurele polar s-a adaptat admirabil la una dintre cele mai friguroase clime, cea a Polului Nord. Poate să supravieţuiască la temperaturi de aproximativ minus 40 de grade Celsius.
Iepurele polar trăieşte în habitate diferite, de la tundra polară şi pădurile de conifere din taiga, până la zonele despădurite, de deasupra nivelului mării. în multe locuri găseşte cu greu adăpost fiind expus tot timpul anului vânturilor năprasnice şi precipitaţiilor.
Mod de viată
Fricosul iepure polar este un animal singuratic, însă odată cu venirea iernii polare, se adună în grupuri mari, probabil şi pentru a se proteja faţă de animalele de pradă. La cel mai mic semn de pericol, tot grupul o ia la fugă, fiecare iepure îndreptându-se în altă direcţie, astfel atacatorul este derutat.
In partea sudică a tundrei, odată cu venirea iernii, iepurele polar migrează spre pădurile dese, din vecinătate cu  tundra, unde îşi găseşte protecţie faţă de frigul şi vântul năprasnic. Pe teritoriul tundrelor deschise, iepurii polari îşi găsesc cu greu adăpost, putând folosi în acest scop numai stâncile.
Iepurele polar din Scandinavia, îşi petrece tot timpul anului în taigaua schimbătoare. Iepurele din Alpi, trăieşte în pădurile de brazi pitici şi pe păşunile alpine.
Alimentaţie şi mod de hrănire 
Iepurele polar se hrăneşte cu diferite specii de fân, arbuşti de înălţime mică şi frunze moi. Părăseşte ascunzătoarea pentru a porni în căutarea hranei, numai după apusul soarelui. Teritoriul său este de aproximativ 1-3 km2, în regiunea cercului polar, hrana sa este acoperită de zăpadă aproximativ 280 de zile pe an, astfel mulţi iepuri mor în iernile polare lungi.
Marea majoritate a plantelor din tundră îi protejează faţă de vânturile puternice. Aceste plante cresc sub startul de zăpadă şi gheaţă, iar iepurii trebuie să scormonească solul cu ghearele ascuţite, pentru a ajunge la hrana atât de necesară supravieţuirii.
Reproducere
In  perioada împerecherii masculii devin surprinzător de agresivi; se alergă continuu şi luptă pentru graţiile femelelor. Pe majoritatea teritoriului de răspândire, perioada de împerechere este primăvara devreme, în tundră însă, abia în luna mai.
Puii vin pe lume după 50 de zile de gestaţie. Faţă de alte specii de iepuri, iepurele polar are o perioadă de gestaţie mai lungă, iar datorită acestui fapt puii sunt mai dezvoltaţi la naştere, ceea ce uşurează supravieţuirea în clima  deosebit de friguroasă şi umedă.
Femela aduce pe lume între 1 şi 5 pui, care la naştere prezintă deja blană, au ochii deschişi şi sunt capabili să meargă. Datorită faptului că laptele este deosebit de hrănitor, mama îi alăptează doar o dată pe zi. Se poate întâmpla ca puii, la numai câteva zile de la naştere, să-şi sape propriile vizuini, dar seara la ora de alăptare se adună cu toţii.
într-o singură perioadă de împerechere, femela naşte de regulă de 2-3 ori.
Adaptarea la nivel de arta
Ca şi celelalte animale erbivore şi iepurele polar cade victimă prădătorilor carnivori. Cei mai înverşunaţi inamici ai iepurelui polar sunt: vulpea şi lupul polar, dar uneori iepurii sunt vânaţi şi de către râs sau vultur. Astfel iepurele polar şi-a dezvoltat de-a lungul timpului, metode de camuflaj şi fugă.
Iarna, blana iepurelui este complet albă, exceptând vârfurile urechilor ce au o culoare mai închisă; astfel iepurele polar este greu de observat în peisajul alb de zăpadă şi gheaţă. Iepurele polar îşi schimbă blana în funcţie de temperatură şi regiune geografică, de regulă primăvara, putând avea o blană de culoare închisă, brun-roşcată până la brun argintie. Perioada schimbării blănii de vară este influenţată de temperatură şi luminozitate, fiind un factor necesar, ca iepurele polar să se contopească cât mai bine cu mediul de viaţă. în regiunile în care nu există zăpadă, blana iepurelui nu are culoarea albă. în partea de nord a Angliei, blana iepurelui polar rămâne de culoare brun-închisă tot timpul anului.
Unele specii de iepuri, ce trăiesc în regiunea cercului polar, chiar şi pe timp de vară îşi păstrează blana albă. Factori importanţi în supravieţuirea iepurelui polar sunt simţurile extrem de bine dezvoltate, vederea şi auzul, precum şi rapiditatea în mişcare. Ochii sunt poziţionaţi la distanţă, destui de sus la nivelul capului, astfel animalul îşi creează o imagine aproape circulară, în toate direcţiile. Dacă observă un prădător, animalul devine iniţial imobil. Se ascunde în tunelurile lungi, săpate în zăpadă; acest fapt îi oferă un avantaj deoarece acolo este mult mai cald decât în exterior.

Ştiaţi că…
• Iepurele Ochotona pusilla şi iepurele cu lână din Tibet, fac parte dintr-o familie de mamifere cu însuşiri deosebite, pot supravieţui şi la altitudini de 6000 de m.
• Iepurii de vizuină şi cei de câmp trăiesc peste tot în lume. Australia a fost iniţial o excepţie, dar apoi omul i-a aclimatizat şi pe acest continent.
• Dintre speciile de iepuri, iepurele american de baltă are cea mai mare rată de înmulţire.
• In desenele din peşteri, realizate în epoca preistorică putem întâlni numeroase schiţe cu iepuri. Romanii creşteau iepurii în ţarcuri, carnea lor gustoasă fiind considerată o delicatesă.

Caracteristici mai importante
Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 48-68 cm, coada 3,5-10 cm
Greutatea corporală: 2, 5-5 kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: la vârsta de 1 an
Perioada de împerechere: primăvara şi vara
Durata gestaţiei: 50 de zile
Numărul puilor la o fătare: 1-5, de regulă 3
Mod de viaţă
Comportament: singuratic, dar în perioada de împerechere, toamna şi iarna, se adună în grupuri mari
Hrana: diferite feluri de iarbă, plante cu tulpina moale şi arbuşti mici
Durata vieţii: în medie 2 ani, uneori poate trăi şi până la 8-9 ani
Specii înrudite
O subspecie a iepurelui polar trăieşte în Irlanda, dar blana acestuia nu devine albă în totalitate în perioada iernii. Rudă apropiată îi este şi iepurele american de baltă.
Teritoriul de răspândire al iepurelui polar

Aria de răspândire
Trăieşte în regiunea cercului polar, în cea mai nordică zonă de climă moderată. în Alpi trăieşte o subspecie a iepurelui polar, cu dimensiuni corporale mai mici, L.t varronis.
Protecţia speciei
Iepurele polar nu este ameninţat de un pericol iminent. Totuşi habitatul său, regiunea polară nordică, este ameninţat de poluare. Exploarea bogăţiilor naturale şi poluarea, ameninţă animalele ce trăiesc pe acest teritoriu.
Acomodarea la mediul de viaţă
Blana de iarnă: Blana de iarnă se îndeseşte mai ales la nivelul urechilor subţiri şi devine albă pe toată suprafaţa corpului astfel încât, animalul aproape se contopeşte cu mediul înconjurător înzăpezit.
Blana de vară: Blana iepurelui polar, vara este mult mai subţire şi de culoare mai închisă.
Labele: Labele iepurelui polar sunt acoperite cu un puf foarte des, care este bun izolator termic şi îi oferă mai multă siguranţă pe solul acoperit de zăpadă şi gheaţă.
Urechile: Urechile sunt relativ scurte, astfel încât pierderea căldurii din corp să fie cât mai mică. în comparaţie cu acesta, speciile de iepuri cu urechi lăsate au urechi lungi, prin intermediul cărora se răcoresc.